Un drum la bibliotecă

Buna seara dragii mei. În această seară am să vă povetesc un nou episod din viaţa mea. Merg şi eu la bilbiotecă, -ca un cititor eminent ce sunt-  urc scările delectându-mă cu o expoziţie foto extraodinară şi intru în "camera cu cărţi". Ce găsesc acolo? Cărţi, pe lângă? Bibliotecare, pe lângă?... punctul culminant un televizor, care funţiona, din păcate nu rula pe programul Tvr Cultural. În fine, am rugat pe una dintre doamnele de acolo să mă ajute să-l găsesc pe Camil Petrescu, mda... şi mi-a arătat rafturile cu literatură românească. Mda, mi-a arătat carul cu fân şi eu căutam acul...  Ce mai contează m-am dus să-l găsesc pe dramaturg. După vreo căutare de 10 minute l-am trădat cu Caragiale nu pentru că imi era mai simpatic dar mă grăbeam. Mă duc să îmi înregistreze cartea, în grup de 4 îl urmăreau pe Pepe pe pro tv. Ce comentarii litarare mai vreţi? Să vedeţi acolo dezbateri depsre despărţirea cuplului monden. Îmi era şi milă să le deranjez ştiind ca există riscul să îsi piardă ideea, mda. Mi-a înregistrat cartea şi am pornit spre casa. Oare cât primesc pentru asta?...

Nichita Stănescu

Salutări şi scuze că nu am mai postat demult, dar sunt foarte ocupat şi nu prea am timp de calculator.

Vremea asta ciudată ajută şcoala să-mi stoarcă toate puterile. Nopţi nedormite, vise infricăşătoare, telefoane stranii... Prea multe pentru un suflet. Vine aniversarea onomastică a patronului spiritual a şcolii la care studiez, Nichita Stănescu, născut pe 31 martie 1933 şi trecut în nefiinţă în 13 decembrie 1983. Dacă fizic ar mai exista ar fi înplinit 78 de ani. Oare ce subiecte ar mai avea de transpus în versuri în ziua de azi? Oare ar fi mulţumit de evoluţia omenirii?... Sau nu?...  Sincer părerea mea este că nu ar fi prea mulţumit, poate greşesc, -m-aş bucura-  sau nu, în orice caz nu sunt prea mulţi poeţi contemporani pe piaţă. Clasicii rămân la putere. Va-ţi gândit vreodată? 

8 Martie

În primul rând ţin să le urez tuturor doamnelor şi domnişoarelor un călduros la mulţi ani! O zi foarte specială ar trebui să fie... dar în timp a devenit o zi foarte comercială. La fiecare colţ auzi strigânduse "Hai la flori băiatu cele mai ieftine", de prost gust dar noi am făcut-o în timp să fie aşa clasând caudourile de natură materială pe primul plan, sentimente fiind uitate şi considerând că nu sunt importante. O viaţă comercială trăim în acest secol, din multe puncte de vedere. E mai bine aşa? Voi ce credeţi?

Alex Velea

Cu toate că artistul avea mâna în gips, nu s-a ferit să se afişeze astfel la concertul din 6 martie din Gold Plaza. Concertul a început în jurul orei 19:15, aglomeraţie, ţigănime, îmbrânceli să nu credeţi că au lipsit, au fost în formă ca la orice concert. În rest ce să spun? spre nefericirea fetelor din cauza gipsului, tricoul a stat pe Alex de la începutul prestaţiei până la sfărşit, cu siguranţă multe aşteptau să-i vadă abdomenul. După show a rămas pentru a semna autografe fanilor, şi pentru a poza cu ei. Mie sincer nu mi.a prea plăcut concertul... Vouă? 

Poza preluată de pe: ZMENTA

Băi vacă!

Nu! nu e un apelativ din vocabularul meu pe care mi-am propus să vi-l adresez. Joi, 3 februarie, în drum spre casă, traversând o aleea îngustă, un cuplu fericit cam pe la vârsta 3 străbăteau aleea alăturaţi, nu cu un mers foarte sprinten care ar lasă toţi pietonii în urmă, cu un mers lent. În mâna stângă având o plasă cam grea, după cum o puta. Eram grăbit, greşeala mea că   mi-am permis să-l depăşesc. Am încercat printr-o mişcare graţioasă să trec de dânsul, dar spre nefericirea mea i-am atins plasa cu blugii, evident imediat scuzându-mă "Scuze!", normal trebuia să se exprime şi el"Băi vacă! vezi că îmi spargi paharele". Am fost puţin mirat, dar am acceptat ideea fără alte întrebări. O mână de oameni din faţa şi din spatele lui se uitau uimiţi la noi. Mă întreb dacă nu cumva putea să tacă, de clasicul "Nu-i nimic" nu mai comentez, îmi era deajuns să tacă, atâta timp cănd nici nu i-am bruscat plasa(plină cu pahare). În ziua de azi astfel de reacţii nu ar mai trebui să ne stârnească nici un fel de emoţii. Ce ziceţi vouă vi s-a întâmplat?

1 Martie

Vine vine primăvara... Sau cel puţin ar trebui să îşi facă simţită prezenţa, în Baia Mare temperatura creşte, zăpada se topeşte şi ghioceii încet, încet ies de sub alba mantie. Martie, luna femeilor în special a mămicilor. Sper cât mai curănd iarna să îşi ia tălpăşiţa de pe meleagurile noastre, vreau timp cald, ploi imprevizibile. Ohh ce amintiri plăcute .  Ei bine eu luna aceasta mi-am propus să fac câteva schimbări în stilul meu de viaţă.

• Să fiu mai atent cu părinţii şi să nu ne mai certăm aşa des.
• Să învăţ mai bine, mai am două luni şi vin examenele.
• Să nu mai pierd timpul cu pritenii care îl mânâncă (telefon, calculator, televizor) 
• Să fiu mai optimist.
• Şi să dorm mai mult. 

Voi ce vaţi propus pentru luna Martie?