Povară

Absolut dar absolut toţi la un moment dat am avut cam aceeaşi poveste... Căci viaţa pentru mine e un déjà vu de la un timp în colo. De căte ori aveţi o frământare care aţi mai avut-o? De câte ori sunteţi pus în aceeaşi situaţie dificilă şi e la fel de greu să iei decizia chiar dacă în prealabil şti cu precizie care sunt urmările? În cocluzie prin situaţia prin care am trecut ştiu că aţi trecut şi voi. Un prieten foarte de încredere, în aparenţă (între prieteni nu sunt toate mereu roz fără certuri prietenia nu e întreagă după mine), la o ceartă mai aprinsă să-i spui "Ai pierdut un prieten!" se întâmplă dar răspunsul nu cred că puteţi să-l ghiciţi! "Cred că am pierdut o povară!" Nervi mei au atins apogeul maxim ceea ce m-a determinat să apăs butonul roşu al telefonului pentru a nu grăi ceva care m-ar putea face ulterior să regret. Viaţa rezervă fiecăruia dintre noi provocări pe măsura peste care trebuie să trecem fără a ne enerva pentru că nu are nici un rost, câştigul la nervi e mai departe decât dacă eşti calm, ce.i drept nu întotdeauna reuşeşti. Dar merită să încerci. Uneori ţi-ai da ani buni din viaţă pentru doar câteva clipe... Aşa că trebuie să fim mai grijulii în primul rând cu noi şi evident că şi cu ceilalţi.

De ce iubim femeile? Mircea Cărtărescu e în măsură să ne explice!

 “Iubim femeile pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun “te iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.”

Clasa a-VIII-a

Cu siguranţă că titlul vă inspiră o poveste hazlie din timpul orelor, nostalgia celor 4 ani de gimnaziu care au trecut şi după care plâng(nu că nu ar fi aşa dar am să vorbesc şi despre asta ulterior),  dar eu am ales o povestă mult mai hazlie care cred că o să ridice semne de întrebare. Cu o zi în urmă câteva fete din clasă au hotărât ca în ziua următoare să înceapă să joace un joc din copilărie arhicunoscut coca. Sincer nu ştiu ce le-a apucat dar îmi amintesc că în urmă cu ceva ani buni şi eu săream în jurul elasticului, probabil că primăvara, sau contemplaţia asupra celor din ciclul primar care mai sar coarda... În orice caz în prima pauză am urmărit cum săreau, ba chiar am imortalizat cu telefonul momentul după cum vedeţi. Dar în a doua pauză nu am mai rezistat tentaţiei şi m-am alăturat şi eu, din păcate nu a avut nimeni instinctul de a îmi face şi mie o poză, sau poate că da şi le ţine ascunse... O zi frumoasă, mult soare şi nişte sărituri sublime. Oare la liceu cum o să ne amintim despre aceste momente ? Eu de multe ori mă gândesc că în scurt timp mă voi despărţi de şcoala, pe care am început pe zi ce trece să o îndrăgesc din ce în ce mai tare, sunt foarte emoţionat când mă gândesc la pasul pe care trebuie să îl fac. Sper că totul va fi bine... Voi ce ziceţi când aţi sărit ultima dată coarda, coca?...

Un drum la bibliotecă

Buna seara dragii mei. În această seară am să vă povetesc un nou episod din viaţa mea. Merg şi eu la bilbiotecă, -ca un cititor eminent ce sunt-  urc scările delectându-mă cu o expoziţie foto extraodinară şi intru în "camera cu cărţi". Ce găsesc acolo? Cărţi, pe lângă? Bibliotecare, pe lângă?... punctul culminant un televizor, care funţiona, din păcate nu rula pe programul Tvr Cultural. În fine, am rugat pe una dintre doamnele de acolo să mă ajute să-l găsesc pe Camil Petrescu, mda... şi mi-a arătat rafturile cu literatură românească. Mda, mi-a arătat carul cu fân şi eu căutam acul...  Ce mai contează m-am dus să-l găsesc pe dramaturg. După vreo căutare de 10 minute l-am trădat cu Caragiale nu pentru că imi era mai simpatic dar mă grăbeam. Mă duc să îmi înregistreze cartea, în grup de 4 îl urmăreau pe Pepe pe pro tv. Ce comentarii litarare mai vreţi? Să vedeţi acolo dezbateri depsre despărţirea cuplului monden. Îmi era şi milă să le deranjez ştiind ca există riscul să îsi piardă ideea, mda. Mi-a înregistrat cartea şi am pornit spre casa. Oare cât primesc pentru asta?...

Nichita Stănescu

Salutări şi scuze că nu am mai postat demult, dar sunt foarte ocupat şi nu prea am timp de calculator.

Vremea asta ciudată ajută şcoala să-mi stoarcă toate puterile. Nopţi nedormite, vise infricăşătoare, telefoane stranii... Prea multe pentru un suflet. Vine aniversarea onomastică a patronului spiritual a şcolii la care studiez, Nichita Stănescu, născut pe 31 martie 1933 şi trecut în nefiinţă în 13 decembrie 1983. Dacă fizic ar mai exista ar fi înplinit 78 de ani. Oare ce subiecte ar mai avea de transpus în versuri în ziua de azi? Oare ar fi mulţumit de evoluţia omenirii?... Sau nu?...  Sincer părerea mea este că nu ar fi prea mulţumit, poate greşesc, -m-aş bucura-  sau nu, în orice caz nu sunt prea mulţi poeţi contemporani pe piaţă. Clasicii rămân la putere. Va-ţi gândit vreodată? 

8 Martie

În primul rând ţin să le urez tuturor doamnelor şi domnişoarelor un călduros la mulţi ani! O zi foarte specială ar trebui să fie... dar în timp a devenit o zi foarte comercială. La fiecare colţ auzi strigânduse "Hai la flori băiatu cele mai ieftine", de prost gust dar noi am făcut-o în timp să fie aşa clasând caudourile de natură materială pe primul plan, sentimente fiind uitate şi considerând că nu sunt importante. O viaţă comercială trăim în acest secol, din multe puncte de vedere. E mai bine aşa? Voi ce credeţi?

Alex Velea

Cu toate că artistul avea mâna în gips, nu s-a ferit să se afişeze astfel la concertul din 6 martie din Gold Plaza. Concertul a început în jurul orei 19:15, aglomeraţie, ţigănime, îmbrânceli să nu credeţi că au lipsit, au fost în formă ca la orice concert. În rest ce să spun? spre nefericirea fetelor din cauza gipsului, tricoul a stat pe Alex de la începutul prestaţiei până la sfărşit, cu siguranţă multe aşteptau să-i vadă abdomenul. După show a rămas pentru a semna autografe fanilor, şi pentru a poza cu ei. Mie sincer nu mi.a prea plăcut concertul... Vouă? 

Poza preluată de pe: ZMENTA

Băi vacă!

Nu! nu e un apelativ din vocabularul meu pe care mi-am propus să vi-l adresez. Joi, 3 februarie, în drum spre casă, traversând o aleea îngustă, un cuplu fericit cam pe la vârsta 3 străbăteau aleea alăturaţi, nu cu un mers foarte sprinten care ar lasă toţi pietonii în urmă, cu un mers lent. În mâna stângă având o plasă cam grea, după cum o puta. Eram grăbit, greşeala mea că   mi-am permis să-l depăşesc. Am încercat printr-o mişcare graţioasă să trec de dânsul, dar spre nefericirea mea i-am atins plasa cu blugii, evident imediat scuzându-mă "Scuze!", normal trebuia să se exprime şi el"Băi vacă! vezi că îmi spargi paharele". Am fost puţin mirat, dar am acceptat ideea fără alte întrebări. O mână de oameni din faţa şi din spatele lui se uitau uimiţi la noi. Mă întreb dacă nu cumva putea să tacă, de clasicul "Nu-i nimic" nu mai comentez, îmi era deajuns să tacă, atâta timp cănd nici nu i-am bruscat plasa(plină cu pahare). În ziua de azi astfel de reacţii nu ar mai trebui să ne stârnească nici un fel de emoţii. Ce ziceţi vouă vi s-a întâmplat?

1 Martie

Vine vine primăvara... Sau cel puţin ar trebui să îşi facă simţită prezenţa, în Baia Mare temperatura creşte, zăpada se topeşte şi ghioceii încet, încet ies de sub alba mantie. Martie, luna femeilor în special a mămicilor. Sper cât mai curănd iarna să îşi ia tălpăşiţa de pe meleagurile noastre, vreau timp cald, ploi imprevizibile. Ohh ce amintiri plăcute .  Ei bine eu luna aceasta mi-am propus să fac câteva schimbări în stilul meu de viaţă.

• Să fiu mai atent cu părinţii şi să nu ne mai certăm aşa des.
• Să învăţ mai bine, mai am două luni şi vin examenele.
• Să nu mai pierd timpul cu pritenii care îl mânâncă (telefon, calculator, televizor) 
• Să fiu mai optimist.
• Şi să dorm mai mult. 

Voi ce vaţi propus pentru luna Martie? 

Timpul...

Încă o săptămână a luat sfârşit, timpul trece... Şi nu îl mai poţi recupera, cum spun şi specialiştii din ziua clasică de 24 de ore au mai rămas 16, teorie pe care eu nu o înţeleg, dar nici nu vreau. De-alungul timpului mi-am format o impresie asupra vieţii, nu merită să fi supărat sau certat cu cineva, până la urmă tot te vei împăca şi vei ajunge la concluzia că mai bine nu trebuia să vă fi certat. Dar dacă cineva ţi-a greşit , e omenesc "Greşeala e omenească, perseverenţa în greşeală e diabolică" cum zicea un proverb latin, la rândul tău şi tu ai greşit adică noi toţi am greşit şi nu o singură dată, greşim permanent fără să ne dăm seama. Un simplu "Scuze", "Iartă-mă", "Nu se va mai întâmpla" în totdeauna va fi bine primit chiar dacă nu ai greşit în totalitate. Zâmbetul pe buze, chiar şi atunci când nu ai cele mai întemeiate motive te va ajuta să le dobândeşti. Nu te costă nimic să faci asta, dar te va ajuta mult în viaţă. Aşa că luaţi aminte şi meditaţi asupra acestei probleme... timpul trece... Doar odată ai vârsta de 14, 15 ... ani trăieşte-o cum se cuvine, nu încerca să pari mai matur, mai târziu îţi va părea rău şi îţi va fi dor de ani tinereţii...

Burn the streets

Un spectacol sportiv de zile mari va avea loc în 26 februarie, în Piaţa Revoluţiei din Baia Mare. Acesta e intitulat "Burn the streets" şi va fi dedicat sporturilor de iarnă. Organizatorii spun că antrenul publicului va fi garantat deoarece urmează să intre în concurs snowboarderi din strainătate, precum şi cei mai buni sportivi din bransa, de la nivel national. Dupa câteva zile în care organizatorii au muncit fără oprire, pregătirile au intrat în linie dreaptă. La startul concursului, riderii vor trebui să îsi dovedească abilitatea pe unul dintre cele mai bune trasee construite vreodată în Romania.

Articol preluat de pe: EMM

Lecţie de ecologie

La jumătatea unei fruoase zi de vineri, în drum spre bazinul de înot "Gheorghe Demeca" am zărit în faţa mea o doamnă, de vârstă mijlocie, s-a aplecat pe jos dar nu am zărit după ce, crezusem că îşi scăpase ceva... dar nu, mişcarea s-a repetat, culegea gunoaie de pe jos, am uitat să specific că era deosebit de "gătită", uimit în mod plăcut de fapta ei, de curiozitate după ce am depăşit-o m-am întors să văd daca repetă mişcarea, ea replicându-mi "-Şi tu!", m-am emoţionat şi am început să strâng şi eu resturile menajere din drumul spre bazin, un scurt timp l-am petrecut purtând o conversaţie despre ecologie cu ea. Mi-a explicat că e o pasiune veche, şi că niciodată nu este fericită pentru că întotdeauna când se plimbă prin oraş vede "tone" de gunoaie.

Asta a fost o lecţie pentru mine, şi de acum să aveţi puţin mai multă grijă de planetă, nu e foarte dificil ca să utilizăm spaţiile special amenajate pentru depozitarea deşeurilor de ori ce formă ar fi ele.

Cine are nevoie de dragoste? Cine?

Cu ocazia sărbătorii româneşti "Dragobete", uitată de tinerii din ziua de azi şi echivalată fără ruşine cu sărbătoarea americană "Valentine's day", trupa MoZaIc a pregătit un spectacol, pe scurt personajul principal fiind un scriitor care şi-a pierdut dragostea şi odată cu asta şi muza... Mai multe nu spun despre acesta, doar că emoţiile nu ne-au părăsit dar le-am ţinut în frâu şi totul a ieşit aproape cum ne-am propus. O mică povestire "din spatele cortinei": lumânările erau pregătite pentru a le plasa în locurile stabilite. În momentul în care am luat lumânarea în mână, fitilul s-a stins şi s-a adâncit în ceara fierbinte a candelei. Alarmat dar şi conştient că în câteva secunde lumânarea trebuia sa lumineze scena împreună cu celelalte am încercat să o aprind din nou, câteva chibrite aprinse scăpate pe jos ardeau, dar până la urma am dus la bun sfârşit "misiunea".